Din nou totul este complet schimbat, actionez fara sa gandesc si ma departez de lucrurile care candva erau cele mai importante pentru mine.
Simt ca fiecare respiratie ma face mai nebuna, mai distrasa, mai nerationala, totul capata noi intelesuri, care nu sunt sigura daca ma dor sau doar senzatia de nou ma sperie.
Cateva zile am dormit si am trait intr'un permanent vis, urasc aceste vise lungi, deoarece atunci cand te trezesti , te prabusesti in realitate si caderea e destul de dura, uneori doare atat de tare incat inchizi ochii sperand ca visul va reincepe, insa e doar o alta amagire.Nu este nimic si nimeni care sa poata intelege complet pe altcineva.
Uneori iti doresti sa fii la un capat de lume, singur, sa tipi, sa urli, pana cand nu mai ai puteri si apoi sa te ghemuiesti pe o culme inalta a unui munte, istovit de puteri , vlaguit, sa respiri usor odihna in timp ce atipesti, apoi sa te trezesti la un miez de noapte, transpirat si infrigurat si in incercarea de a te ridica si de a realiza ce s'a intample si unde te afli, sa te izbesti cu privirea de cerul perfect senin, sa privesti oceanul de stele si in acea liniste inghetata sa uiti de tot, sa iti cada pleoapele, alunecand usor pe pamantul fierbinte, sa cazi intr'un somn profund, care sa se simta precum o secunda, fara vise, doar o clipa de moarte izbavitoare...
Dimineata sa te intampine cu o lumina blanda, calduta, ca si cum te'ai renaste sa privesti din nou natura, tot ceea ce te inconjoara, atunci cu siguranta le'ai descoperi, le'ai inventa tuturor noi sensuri, toate ar fi precum sufletul tau, ar fi indestructibil, totul ar fi doar un element cazut din tine in materie.
Acum sunt in realitate si am fugit pentru cateva momente intr'un spatiu inventat de mintea mea, e dulce visarea, in exces e rea, ispititoare, provoaca dependenta si te arunca din normalitate, provocandu'ti actiuni absurde in fata celorlalti, pentru ca ei traiesc mai real si realitatea ta invadata de visare este diferita de a lor , care este doar o realitate, o realitate a naibii de simpla.
Din acest conflict al realitatilor noastre diferite se naste suferinta, neintelegerea, neincrederea, nefericirea, asta e motivul pentru care ne ranim fara sa vrem, sa stim..
Visule,reda'mi realitatea!
Realitate, reda'mi fericirea!
Simt ca fiecare respiratie ma face mai nebuna, mai distrasa, mai nerationala, totul capata noi intelesuri, care nu sunt sigura daca ma dor sau doar senzatia de nou ma sperie.
Cateva zile am dormit si am trait intr'un permanent vis, urasc aceste vise lungi, deoarece atunci cand te trezesti , te prabusesti in realitate si caderea e destul de dura, uneori doare atat de tare incat inchizi ochii sperand ca visul va reincepe, insa e doar o alta amagire.Nu este nimic si nimeni care sa poata intelege complet pe altcineva.
Uneori iti doresti sa fii la un capat de lume, singur, sa tipi, sa urli, pana cand nu mai ai puteri si apoi sa te ghemuiesti pe o culme inalta a unui munte, istovit de puteri , vlaguit, sa respiri usor odihna in timp ce atipesti, apoi sa te trezesti la un miez de noapte, transpirat si infrigurat si in incercarea de a te ridica si de a realiza ce s'a intample si unde te afli, sa te izbesti cu privirea de cerul perfect senin, sa privesti oceanul de stele si in acea liniste inghetata sa uiti de tot, sa iti cada pleoapele, alunecand usor pe pamantul fierbinte, sa cazi intr'un somn profund, care sa se simta precum o secunda, fara vise, doar o clipa de moarte izbavitoare...
Dimineata sa te intampine cu o lumina blanda, calduta, ca si cum te'ai renaste sa privesti din nou natura, tot ceea ce te inconjoara, atunci cu siguranta le'ai descoperi, le'ai inventa tuturor noi sensuri, toate ar fi precum sufletul tau, ar fi indestructibil, totul ar fi doar un element cazut din tine in materie.
Acum sunt in realitate si am fugit pentru cateva momente intr'un spatiu inventat de mintea mea, e dulce visarea, in exces e rea, ispititoare, provoaca dependenta si te arunca din normalitate, provocandu'ti actiuni absurde in fata celorlalti, pentru ca ei traiesc mai real si realitatea ta invadata de visare este diferita de a lor , care este doar o realitate, o realitate a naibii de simpla.
Din acest conflict al realitatilor noastre diferite se naste suferinta, neintelegerea, neincrederea, nefericirea, asta e motivul pentru care ne ranim fara sa vrem, sa stim..
Visule,reda'mi realitatea!
Realitate, reda'mi fericirea!
