Faza 1
Incercam sa schitez cateva cuvinte, brusc le'am uitat pe toate, imi aduceam aminte franturi din ultimele zile , ma priveam din departare, ce copil eram ,imi priveam chipul, era atat de cald, de zambitor, ochii aproape ca straluceau, imi venea sa plang?!
Vedeam prin mine, realizam realitatea de dincolo de chip, dincolo de o aparenta si ma intrebam, unde ma aflu eu? Chipul e in fata mea, gandurile ma inconjurau de peste tot, sentimentele erau mai jos de ganduri, imi vedem franturile plutind in jurul meu, iar eul, centrul meu, il simteam transparent, incerca sa prinda bucatile din mine si sa le uneasca, sa le completeze.
Eram epuizata, incercam sa'mi revin, dar cu fiecare incercare, ma simteam si mai obosita, eram obosita sa obosesc, eram terifiata de cat va mai dura, o simteam imensa, aceasta situatie de monotonie continua, de banalitate, de nesfarsita neputinta...
Faza 2
Inchideam ochii si zambeam, imi mangaiam tandru pisica lenesa, ahh era perfect ea, perfect frumoasa, perfect pisica.
Ultimele zile, ce ciudate au fost, au fost mai multe, dar le'am trait pe toate de parca ar fi fost una singura, aceeiasi stare, acelasi ganduri, acelasi intrebari, situatii, probleme, nimic nou, nimic diferit. La un moment dat m'am speriat, nu mai puteam sa vorbesc la propriu, imi simteam cuvintele inchise, blocate, sterse.
Hahaha!!! Ce comic! Ce comedie e viata asta, ma amuza nespus prostia existentei noastre, atat de inexsistenta, de vaga, lipsita de perspectiva, rareori suntem multumiti si atunci sunt doar iluzii de moment. E amuzant sa pierzi ceva ce nu ai avut niciodata.
Omul asta, ahh, e atat de previzibil, nimic nu te surprinde, e ilar, chiar daca stii de la inceput cum vor decurge lucrurile, totusi nu incetezi sa ajungi cat mai rapid la final...
Off.. atat de speriati, atat de distrusi, atat de plictisiti si totusi plini de speranta, atat de neajutorati, atat de penibili, off atat de visatori.
Faza 3
Si iata ca a sosit si aceasta zi cand multe lucruri mi se par posibile si cand invat sa ignor din ce in ce mai bine, invat sa nu'mi pese, sunt undeva in lumea mea, evandand din realitatea asta plictisitoare, jucand'ma cu voi, am puterea de a zbura, ma pierd undeva la mijloc, dar nu'mi pasa, e doar asa o fericire, ca am descoperit sa fiu fericita prin mine. Eu sunt singura responsabila de mine si de actiunile mele, sunt tanara, am toate sansele sa imi indeplinesc visele , trebuie sa muncesc, munca este raspunsul tuturor problemelor mele, am gasit un fir de fericire, l'am prins, sper sa nu'l scap, este cel mai important element din lumea mea la momentul actual.
Yuhuuu! Ce frumoasa e viata, in fiecare dimineata merita sa te trezesti fericit, fiecare clipa trebuie pretuita pana la pateticism!
Ma bucur de soare, de aerul rece pe care il respir dimineata, de posibilitatea mea de a'mi indeplini toate dorintele, de familia mea, de prietenii mei, de acest minunat prezent, de fraierul de trecut care oricum nu ma poate influenta, simt ca sunt invincibila, nimic nu ma poate dobora, sunt absolut perfect eu fara sa'mi pese de cei carora nu'mi dau importanta!
Traiasca egoismul! Traiasca ignoranta! Hai sa fim fericiti ! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu