Invalmaseala

        Si ma simteam coplesita de amalgamul meu de ganduri, gandeam prea mult , asta era problema mea si cand se presupunea  ca nu mai gandesc , gandeam intr'o stare latenta ( nu stiu daca exista asa ceva), imi era frica sa esuez, calculam totul , din fiecare unghi, nu cumva sa'mi scape ceva, eram iritata daca ma inselam, uram acest lucru si ma simteam incredibil de multumita cand aveam dreptate si nu ma pripisem. Rareori mi se intampla sa ma las dusa de val, eram ori prea nervoasa, in urma unei intamplari stanjenitoare ori pur si simplu  simteam nevoia de atentie ( nu imi placea sa fiu in centrul atentiei, brusc imi pierdeam cuvintele, era un sentiment ciudat ).
        Am inteles pana acum ca viata isi are etapele ei si trebuie urmate treptat,indiferent cat ai vrea si ai incerca, nu reusesti sa sari mai devreme, pur si simplu asa e viata ( nimic nou ), eram trista si fericita in acelasi timp cand vedeam oamenii, mi se pareau niste fiinte exagerate si speriate de viata, ma intrebam cum ar fi daca as reusi sa citesc mintile si de ce simtim cu inima si gandim cu creierul, de ce atunci cand te simti extrem de fericit sau cand iubesti sau cand esti tradat, simti  ceva puternic, launtric , rascolitor, o explozie de emotie in interiorul tau, o simti in centru si ai sentimentul ca ceva se misca in tine, ceva viu si uneori reactionezi fizic, pipaindu'ti pieptul, incercand parca sa atingi emotiile, sa le controlezi, pe mine ma infioara, vreau sa descopar ceva , nu stiu ce, caut un inceput, un capat, e aproape imposibil ceea ce imi doresc, dar "niciodata sa nu spui niciodata", viata este plina de surprize si "coincidente", vreau sa cunosc infinitul, sa'l parcurg putin, sa dau frau liber  unor noi teorii, intotdeauna am impresia ca cineva a avut deja revelatia, ajung sa ma simt nepunticioasa si apoi o iau de la capat, stiu ca acesta e doar inceputul si desi aparentele pot spune despre mine ca sunt relativ banala si poate chiar sunt asa ( pentru ca banalul uneori poate fi chiar excentric, depinde cum il privim), ma concentrez asupra telurilor mele si ii ignor pe restul care sunt mai destepti, mai frumosi, mai bogati, mai curajosi si am incredere in sansa mea, consider ca pana la urma asta conteaza, toti avem ceva de oferit si de luat, lumea e ca un targ, depinde de tine daca stii sa iei ce e mai bun la un pret mic, trebuie sa te rogi sa fii in viata si sa ai noroc , depinde de tine, de forta cealalta, care inca nu ne'a fost dezvaluita , daca putem aduce inca un fir de nisip pe acesta imensa plaja a cunoasterii...