DRAGOSTEA:
Cuprind intelesul a tot ce inseamna fericire
Si ma las atins de privirea ta,
Imi alin suferinta, usor, prin durere,
Te las uitarii si'mi incep judecata...
FERICIREA:
Un murmur nedeslusit, dinspre tine aud,
O mare stralucire a luptei de la care lipsise viata,
In tine are loc un mare zbucium, surd,
Si astfel de agonie in mintea ta se infiinta.
FERICIREA
Lucru ciudat, nu te cunosc, de ce plangi?
Tu faptura admirata, nu te gandi la marginit,
Eu sunt nesfarsitul, indura zvarcolirea, nu trebuie sa te frangi
Asculta spiritele linistite, viata lor consta in infinit.
DRAGOSTEA
Sunt o faptura , care greu ma multumesc,
Sunt o visatoare absorbita de nemarginire,
Ma smulg cu incantare de la tot ce'i omenesc,
Sunt un suflet nestiutor, invata'ma despre fericire...
FERICIREA:
Fericirea e infioratoare si plina de farmec,
O vedem ca pe'o umbra necunoscuta in bezna,
Un fel de zambet tradator plin de cantec,
E ca o licarire de vis pusa pe goana...
DRAGOSTEA:
Ma nasc si mor in fiecare clipa,
In adancul cel mai nepatruns al sufletului,
Ma tem sa spun acest cuvant, e o risipa,
Mi'e frica sa intind mana in fata timpului...
FERICIREA:
Intunericul si lumina se inlantuie,
Te pot vedea in umbra asfintitului.
Nu te grabi, asteapta, e o revolutie,
Nu amesteca amintirea cu gandul sfarsitului.
DRAGOSTEA:
E o nedreptate, m'am nascut in stralucire,
De ce'am uitat amanuntul esential vietii?
Credeam ca nimic nu ma impiedica sa ajung la nemurire,
De ce fericirea mi'a lasat gustul amar al mortii?
FERICIREA:
O, dragoste, egoista fiinta, ma uimesti,
Pentru tine, fericirea este dezinteresarea,
Adesea lasi o raceala cumplita, distrugand vrei sa primesti?
Fii devotata adevarului, daca vrei sa cunosti fericirea.
DRAGOSTEA
Faptul ca m'am urcat, nu ma impiedica sa cad,
Oamenii acestia sunt niste fericiti intunecati,
Trebuie sa'i admiram si sa'i plangem, eu asa vad.
De la iad la cer, de la noapte la zi, ei sunt adevarati.
FERICIREA
Si astefel din mijlocul flacarilor, tu ai gasit libertatea,
Tu dragoste esti extazul unic, restul intreg plange,
Eu ma cufund in marea tacere a cerului, sa alung realitatea,
Intr'un chip infiorator puterea ta ma atrage...
...
S'a intors firesc cu spatele, atata stiu...
Cu aceasta stranie discutie se despartira pentru totdeauna,
Aveam sufletul plin de lumina, nimic nu mai era pustiu,
Abisul acesta in care m'am ascuns , a distrus minciuna..
Cuprind intelesul a tot ce inseamna fericire
Si ma las atins de privirea ta,
Imi alin suferinta, usor, prin durere,
Te las uitarii si'mi incep judecata...
FERICIREA:
Un murmur nedeslusit, dinspre tine aud,
O mare stralucire a luptei de la care lipsise viata,
In tine are loc un mare zbucium, surd,
Si astfel de agonie in mintea ta se infiinta.
FERICIREA
Lucru ciudat, nu te cunosc, de ce plangi?
Tu faptura admirata, nu te gandi la marginit,
Eu sunt nesfarsitul, indura zvarcolirea, nu trebuie sa te frangi
Asculta spiritele linistite, viata lor consta in infinit.
DRAGOSTEA
Sunt o faptura , care greu ma multumesc,
Sunt o visatoare absorbita de nemarginire,
Ma smulg cu incantare de la tot ce'i omenesc,
Sunt un suflet nestiutor, invata'ma despre fericire...
FERICIREA:
Fericirea e infioratoare si plina de farmec,
O vedem ca pe'o umbra necunoscuta in bezna,
Un fel de zambet tradator plin de cantec,
E ca o licarire de vis pusa pe goana...
DRAGOSTEA:
Ma nasc si mor in fiecare clipa,
In adancul cel mai nepatruns al sufletului,
Ma tem sa spun acest cuvant, e o risipa,
Mi'e frica sa intind mana in fata timpului...
FERICIREA:
Intunericul si lumina se inlantuie,
Te pot vedea in umbra asfintitului.
Nu te grabi, asteapta, e o revolutie,
Nu amesteca amintirea cu gandul sfarsitului.
DRAGOSTEA:
E o nedreptate, m'am nascut in stralucire,
De ce'am uitat amanuntul esential vietii?
Credeam ca nimic nu ma impiedica sa ajung la nemurire,
De ce fericirea mi'a lasat gustul amar al mortii?
FERICIREA:
O, dragoste, egoista fiinta, ma uimesti,
Pentru tine, fericirea este dezinteresarea,
Adesea lasi o raceala cumplita, distrugand vrei sa primesti?
Fii devotata adevarului, daca vrei sa cunosti fericirea.
DRAGOSTEA
Faptul ca m'am urcat, nu ma impiedica sa cad,
Oamenii acestia sunt niste fericiti intunecati,
Trebuie sa'i admiram si sa'i plangem, eu asa vad.
De la iad la cer, de la noapte la zi, ei sunt adevarati.
FERICIREA
Si astefel din mijlocul flacarilor, tu ai gasit libertatea,
Tu dragoste esti extazul unic, restul intreg plange,
Eu ma cufund in marea tacere a cerului, sa alung realitatea,
Intr'un chip infiorator puterea ta ma atrage...
...
S'a intors firesc cu spatele, atata stiu...
Cu aceasta stranie discutie se despartira pentru totdeauna,
Aveam sufletul plin de lumina, nimic nu mai era pustiu,
Abisul acesta in care m'am ascuns , a distrus minciuna..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu